Legendele palatului luna imbratiseaza soarele online dating

Beţele de alun, numite , folosite în general de copii la colindat, colorate în alb şi negru, se dau şi de pomană sau se înfig în morminte, lângă cruce, pentru a fi morţilor la îndemână în noaptea de ajun a Crăciunului, când se crede că se deschid mormintele; aceste beţe se confecţionează numai din lemn de alun, arbust a cărui semnificaţie magică se reîntâlneşte şi în alte obiceiuri populare, iar ornamentarea se face prin afumare, rezultând romburi sau linii şerpuite, dispuse alternativ, simbolizând opoziţia lumină şi întuneric, viaţă şi moarte - Oltenia; beţele de alun se taie înainte de Ignat (20 decembrie) şi se usucă până în seara zilei de ajun (24 decembrie), când se ornamentează şi se înfig în morminte de către copii a doua zi dimineaţa, obiceiul fiind generalizat pe o zonă destul de întinsă; informaţiile atestă credinţa că morţii sunt aşteptaţi începând cu ziua de ajun a Crăciunului, la începutul sărbătorilor de iarnă, după care pleacă în lumea lor în perioada de la miezul-nopţii Anului Nou şi până la Bobotează - Banat; Oltenia; Gorj (12.

În Oltenia, copiii, fiind consideraţi fiinţe încă pure, fac foc cu lemn de alun, de corn şi de jugastru, în miercurea şi joia din Săptămâna Patimilor, ca să se încălzească la el zânele bune; cu nuiele de alun se descântă astfel: mugurii de alun se pun în apă neîncepută, apoi se descântă şi cu ea se spală orice muşcătură de şarpe; poporul crede că se pot alunga norii, dacă se foloseşte băţul de alun, crescut într-un an, cu care a fost bătut şarpele care sugea o broască, ambele fiinţe scăpând însă de la moarte (2. Din mlădiţa verde de alun sau de răchită se confecţionează, în Bihor, şi cununa miresei, simbolizând astfel viaţa trainică şi fecunditatea (3.

Descântecul de dureri de stomac se practică deseori frecţionând abdomenul bolnavului cu degetele şi suflând din când în când asupra lui, pentru ca, în finalul rostirii textului, să se mai sufle uşor asupra lui şi spunându-i-se să se mişte puţin - Gorj (CĂRĂBIŞ, p.

Multe boli care bântuie organismul uman provin din împrejurări ce au drept cauză variaţiile de temperatură şi deci nu este de mirare că oamenii au personificat aerul sau vântul (care se află în strânsă legătură) în nişte fiinţe vătămătoare, numite generic (PRESA).

AJUN (A AJUNA) Ziua sau seara ce premerge oricărei sărbători mai importante, precum şi faptul de a ajuna, de a nu mânca nimic sau de a nu mânca de dulce (ŞĂINEANU, II, p. În sensul cuprinzător al cuvântului, ajun se numeşte orice zi de sec sau de post, dar mai cu seamă zilele ce premerg Crăciunului (Moş Ajun - 24 decembrie), Bobotezei (5 ianuarie) şi sâmbăta de dinainte de Duminica Paştelui, pentru că în aceste zile se ajuna sau nu se mânca de dulce; tinerii, cu deosebire, speră că, dacă nu vor mânca nimic până către seară sau până a doua zi dimineaţă, vor avea noroc şi se vor căsători în acel an, găsind chiar un partener de viaţă arătos şi harnic (2. , pentru ca să-i fie drag celui ce o face să lucreze cu ele peste vară - Galaţi; se ajunează înainte de Sân-Petru de iarnă (24 noiembrie), ca să nu intre lupii în oi, fiindcă lupii sunt câinii Sfântului Apostol Petru şi astfel li se încleştează fălcile - Ţara Oltului (2. În ornamentica tradiţională românească, albina, reprezentată în formă reală sau sub formă de puncte, simbolizează bunăstarea şi prosperitatea (ZAHACINSCHI, p. Va fi bine pentru cine visează albine, dar se va trezi cu duşmanii intrând în casa celui care se visează atacat de albine; este semn de lipsuri, nevoi, secetă pentru cel care visează stup de albine - Suceava (NOTE, Băncescu). ALESĂTURĂ Ornament al ţesăturilor populare, executat manual şi reprezentând diferite imagini ale realităţii înconjurătoare; modul de amplasare a acestora pe ţesături şi pe piesele de port care alcătuiesc costumul popular (în special pe cele care îmbracă bustul omului), compunerea într-un anumit fel a motivelor decorative şi gama cromatică indică, alături de celelalte caracteristici (arhitecturale, lingvistice, muzicale, comportamentale etc. ALIMORI în Munţii Apuseni, şi este o datină care se ţine sâmbătă seara, înainte de Lăsatul secului de carne (Banat), sau sâmbătă seara, înainte de Lăsatul secului de brânză (Banat), sau duminică seara, înainte de a intra în Săptămâna Albă (Munţii Apuseni), sau în seara duminicii următoare, adică în ziua Lăsatului de sec (Banat; Munţii Apuseni), dar cei mai mulţi o serbează în ultima zi din Câşlegi, obiceiul fiind însă acelaşi; datina presupune facerea, la marginea satului, a unui foc mare, din care tinerii scot tăciuni aprinşi, pe care îi răsucesc în jurul trupului, formând astfel cu ei un cerc de foc, strigându-se totodată , ocazie cu care încep să se spună tot felul de texte ironice despre fetele rămase nemăritate; flăcăii mai mari pun pe foc şi roţi vechi de car, învelite în paie, sau, mai nou, roţi de cauciuc, pe care apoi le lasă să se rostogolească la vale, strigând şi dând naştere astfel unui spectacol privit cu interes de sătenii rămaşi acasă; la finele obiceiului, când se despart, cei bătrâni se îmbrăţişează şi îşi iartă unii altora greşelile făcute, iar tinerii îşi urează sănătate şi să apuce Paştele; în unele sate din Ardeal, tinerii fac şi un om din paie, căruia îi dau foc; în zona Sibiului, se face şi o prăjină, împodobită, la vârf, cu cordele şi flori artificiale, care se înfige în mijlocul grămezii de paie şi vreascuri, iar, când aceasta cade în flăcări, toţi aleargă la fata aşezată în direcţia căderii prăjinii şi o felicită, fiindcă se crede că se va mărita în acel an (2. ALIFIE Dacă se visează cineva preparând alifie (pomadă), se poate aştepta la gesturi de binefacere făcute în favoarea sa - Suceava (NOTE, Băncescu). ALUAT Aluatul frământat în noaptea din Ajunul Crăciunului este bun contra deocherii vitelor - Vâlcea; acest aluat, rămas pe covată, răzuit şi păstrat, este bun contra diareii - Galaţi; când unii pomi din grădină nu rodesc, gospodina se duce, având mâinile mânjite cu aluatul din care se fac copturile din ajunul Crăciunului sau pentru Paşte, şi le şterge de coaja acestora, crezând că astfel determină rodirea lor, adică pomii vor fi încărcaţi de roade vara viitoare, cum este plină masa de bunătăţi în zilele de Crăciun sau de Paşte, sau cum sunt pline de aluat mâinile gospodinei - Maramureş; Muntenia; Suceava; sau se răzuieşte aluatul de pască de pe covată, se face un colăcel pentru fiecare copac neroditor şi acesta se atârnă de o crenguţă - Muntenia; în seara spre ajunul Crăciunului, când se frământă aluatul pentru cozonaci, femeia iese, însoţită de soţul ei, care are în mână un topor, trec pe la fiecare pom neroditor, bărbatul ameninţând că va tăia respectivul arbore, iar femeia spunând că pomul va rodi tot aşa cum aluatul este încărcat pe mâinile ei şi rugându-l să nu-l taie - Moldova; Iaşi; este bine ca fetele să mănânce resturile de aluat rămase pe covată, pentru a fi plăcute de către flăcăi - Suceava; va dospi mai repede aluatul frământat de o femeie având un temperament mai aprins - Suceava; aluatul care rămâne pe covată, de la frământarea colacilor pentru Anul Nou, amestecat cu tărâţe, se dă vitelor care sunt în situaţia de a-şi lepăda fătul înainte de termen, pentru a preveni o atare situaţie păguboasă pentru economia rurală - Iaşi; dacă, în clipa în care se pune aluatul de pâine în cuptor, el se răstoarnă de pe lopată invers decât normal, este semn că vor sosi oaspeţi - Suceava (2. , iar ceea ce rămâne este mâncat de toţi cei ai casei - Ţara Lăpuşului (1.

Leave a Reply